Intre noi doi a existat permanent o lupta surda, care continua si acum, la vista aceasta inaintata, cind asemenea orgolii n-ar mai trebui sa ne macine.O privesc cum sta intinsa pe spate, relaxata, cu picioarele departate, neglijent, ca sa nu zic trivial; obligindu-ma sa privesc aceeasi priveliste terna, descurajanta, care m-a chinuit toata viata, si sa resimt aceleasi senzatii de insatietate incercate de atitea ori. Atitutinea aceasta dezinvolta, instigatoare, echivaleaza pentru mine cu un repros, peste timp, aruncat ca o manusa „uite, pare sa zica, nu mi-a mincat-o nimeni!”, de parca un asemenea lucru ar fi fost posibil vreodata, plasindu-ma in derizoriu, pe teren alunecos” te-ai speriat de pomana”.
E ca si cind ar urmari sa-mi bage pe git obiectul acestei disputei, folosind acelasi argument paralizant, gelozia, sub care isi ascunde si acum, toate mizeriile, ca orice femeie, in lipsa de altceva. Nici vorba sa-si recunoasca greselile, ea nu greseste niciodata, intodeauna este altcineva vinovat, eventual unul ca mine, care reduce totul la sex, in timp ce ea reduce totul la gelozie. N-am negat ( si-mi amintesc bine!) faptul ca sint egoist, unul feroce, dar de aici pina unde vrea ea sa ma aduca, e cale lunga. Una e sa-ti doresti femeia doar pentru tine, ca pe un bun infungibil, cum se spune in drept ( care nu se poate schimba), si alta-i sa fii gelos. Gelozia presupune existenta unui motiv, a unei indoieli, a unui sentiment chinuitor, determinat de o experienta anterioara, traumatizanta. Uneori, e drept, am banuit-o pe nedrept, dind amploare unui amanunt nesemnificativ, intimplat cindva int-un anumit context ( desi n-ar fi trebuit sa se intimple!), insa nici ea nu se omora sa evite asemenea situatii, dimpotriva, le amplifica si mai mult.
Cu tot trecutul nostru involburat, si astazi, dupa atit timp, nu trece o zi de la Dumnezeu fara s-o am, dar n-o fac nicidata cu aceeasi pasiune, ca la inceput, o fac ca pe o obligatie, ca si ea, de altfel, in lipsa orcarei atractii. Suficient cit sa ne intrebam, fiecare in sinea sa, desigur, daca nu cumva exista altcineva intre noi, care intretine flacara! Ma uit la ea, din patul vecin, cum viseaza cu ochii deschisi ( in niciun caz la mine!), in postura aceea nefireasca, batrina, grasa, cu sinii lasati, cu picioarele flescaite, si mi se face mila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu