Ei bine, motanul meu zice “hai da-mi o data de mancare” asta desigur dupa ce ma miroase sa se asigure ca nu am avut de-a face cu un alt exemplar felin. Dar stau de mult eori si ma gandesc cum gandsc pisicile si ce e in capul lor atunci cand face ceva, de exemplu cand se joaca, sau cand sar in oglinda si se cearta cu reflectia lor, cand fug dupa ce isi face nevoile si multe aletele.
Eu personal, am gasit o serie de explicatii si acestea sunt valabile poate numai pentru “exemplarul meu unicat felin” care se afla in compania mea de cateva luni bune si care imi veseleste, inegreste, agita zilele inca de pe vremea de cand era un pui. Iar acum animalul companion s-a facut cat o gazela care topaie prin casa senin ca si cand in jur ar fi numai si numai ponei roz si norisori de ciocolata.
Asadar, iata cateva dintre cazurile in care mi-am elucidat si eu misterele in eea ce priveste gandirea pisicilor, iar aici incepem cu mieunatul de dimineata. Acest comportament nu face nimic altceva decat sa spuna “Trezeste-te o data ca mi-e foame si m-am cam saturat sa te aud sforaind”. Motanul meu insa miauna nuami dupa ce ma trezesc insa semn de “neatza frumoaso, misca-ti fundul ala catre frigider si scoate conserva”.
Un alt cliseu felin pe care al meu Yuri il tot etaleaza este fuga prin casa dupa ce isi face nevoile. Pur si simplu o ia razna si am impresia ca se urca si pe pereti. Isi face nevoile si fuuuge dunga peste tot. Cred ca in mintea lui ar fi ceva de genul “ce bine ca am scapat si de greutatea asta, acum chiar ca pot sa imi iau zborul” dar de fapt el nu face decat sa fuga de miros pana merg eu repede sa strang.
Ce gandeste insa motanul cand se freaca cu capul de geam?! cred ca zice ceva de genu “da-mi doamne purici ca sa nu ma mai atinga nimeni” sau poate chiar cauta afectiune. Eu nu stiu nimic din comportamentul felin insa sincer, sunt tare deschisa sa invat.
Cand eram mai mica aveam impresia ca atunci cand vom creste mari si vom putea vorbi, vom putea vorbi si cu animalele. Aveam eu asa impresia ca ne vom deschide graiul si catre balnoasele mici, ca tare imi mai placeau sa le iubesc, sa le strang in brate si sa ma joc cu ele. Am o slabiciunea si nu sunt ca o baba nebuna care aduna pisici, desi recent mi-am mai facut mila de o creatura, pe care am adoptat-o sub acoperisul meu micut. O felina de data aceast acu ochii albastri si cu boticul stramb, la nici numai o luna de zile.
Ce gandesc pisicile cand se joaca? CUm ne vad ele pe noi oamenii? CUm ar trebui sa ne purtam cu ele cand dau din coada? Toate astea au raspunsuri tipice, dar de ce motanul meu ia covorul in brate si il zgarie cu labele din spate? Nu mai punem ca e tot culoarea lui si chiar nu cred ca s-ar gandi cumva la faptul ca e un alt motan pe care il bate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu