Columna lui Traian

In octombrie, anul 97 era noastra, varstnicul si inteleptul Marcus Cocceius Nerva, imparatul proclamat de Senat dupa asasinarea lui Domitian, l-a adoptat pe militarul de cariera Marcus Ulpius Traianus, asociindu-l la conducerea imperiului cu titlul de Caesar. Dupa numai un an, acesta ramane singur prin decesul lui Nerva, iar imparatul Traian va calca principiul testamentar al pacii lui Augustus (de a pastra imperiul in granitele sale), purtand razboaie ofensive cu dacii in 101-102 era noastra si 105-106 era noastra.

Considerente de ordin strategic  (constituirea Dunarii in bariera naturala impotriva invaziilor din nord), militar (pacea incheiata de Domitian cu dacii era dezavantajoasa pentru romani, chiar umilitoare, iar Decebal se arata un inamic redutabil), financiar (se vorbea mult despre comorile fabuloase ale regilor daci), dar si subiectiv (glorie militara, prilejul unei intrari triumfale la Roma), l-au condus pe Traian spre cele doua expeditii impotriva poporului razboinic si viteaz al Daciei.
Dupa cinci ani de ostilitati armate, cucerirea se realizeaza si Dacia este transformata in provincie romana, desi raman parti din teritoriul ei, neocupate de romani. Meritul invingatorului a fost marcat prin triumf si prin inaltarea unui splendid monument evocator in capitala imperiului. Pentru prima data, grecii au fost cei care au facut din coloana o forma de arhitectura prin care se realiza un insemn glorificator.
Romanii i-au conferit o individualizare indiscutabila, in plan artistic, legand-o de persoane ce dominau evenimentele (columna lui Antoninus Pius, columna lui Marcus Aurelius si altele). Columna lui Traian a fost realizata de genialul arhitect roman de origine siriana Apollodor din Damasc, acelasi care inaltase si podul de piatra de peste Dunare la Drobeta (langa Turnu Severin) ale carui vestigii mai pot fi vazute si in zilele noastre. Apollodor inventeaza coloana elicoidala in forma de melc (cochilis), pe care apar reliefuri cu scene ce evoca marele conflict. Prin felul in care sunt dispuse, acestea se constituie intr-o grandioasa cronica in piatra a evenimentului. Inalta de 29,78 m, asezata pe un fundament de 5.5 metri pe 5.5 metri, columna din marmura de Paros avea in varful sau statuia imparatului.

Faptul ca Traian a vazut in ea o realizare in masura sa-1 reprezinte este confirmat de pastrarea urnei sale cu cenusa si a Imparatesei Plotina, in acest loc. Pe coloana (columna) sunt sculptate 124 de episoade din razboaiele cu dacii, cronologie coerenta, in care apar peste 2.500 de figuri, ceea ce este in masura sa sugereze impresia de epopee a acestui ansamblu sculptural-arhitectonic. Se disting ostasi marsaluind, asedii de cetati, inclestari individuale, chipuri cu tulburatoare expresivitate.


Aspectul general este cinematografic: "Vedem turnurile de paza ale romanilor cu acoperisul lor tuguiat, curtea imprejmuita de palisade, circumvalatia superioara, semnalele de foc, orasul de pe malul Dunarii, al carui zeu fluvial priveste soldatii romani marsaluind sub stindardele lor peste podul de vase; pe imparatul insusi in consiliul de razboi, pe urma sacrificand pe altarul amplasat in fata valurilor taberei."; "...demna de remarcat este o seena de mari dimensiuni care, dupa ce cetatea regala a fost cuprinsa de flacari, pare sa-i reprezinte pe nobilii daci adunati in jurul unui cazan si golind pe rand paharul cu otrava, intr-o alta scena, imparatului ii este adus pe un taler capul ge dac."

Prin "Columna lui Traian" a trecut in memoria pietrei un eveniment esential din istoria formarii poporului roman. Dimensiunile si arta executarii sale fac din columna o marturie extraordinara a geniului artistic in reflectarea faptelor istoriei.