Ah, de cand nu am mai scris! Traiesc un nou început. Un început pe care mă gândeam ca nu îl voi mai prinde niciodată. Statea ascuns atat de bine undeva intre fantomele trecutului si iluzia prezentului, iar eu, eram atat de oarba setata sa privesc lumea prin niste ochelari mari de cal cu rame duble si lentile fumurii. Evoluam si uitam sa fim fericiti. Muncim prea mult si uitam sa fim fericiti. Zambim prea rar, fals si uitam sa fim fericiti. Alergam in picioarele goale pe cioburi si cărbuni incinsi in goana dupa avere si uitam sa fim fericiti.Traim agatati cu mâinile si picioarele si muscam cu dintii din amintiri si uitam sa fim fericiti. Ne lăsăm condusi de viciu,ne cufundam in placerea iluzorie a unui fum sau a unei pastile ce ne minte si uitam sa fim fericiti. Fericirea mea e in lucruri mici. Fericirea mea nu se compara, nu se vinde, nu e mare nici mică, nici roz bonbon in picatele, e doar a mea. Si o prefer așa simpla si sincera decât complicata si falsa. Fericirea mea, creste de fiecare data cand imi zambesti. Fericirea mea e de fapt fericirea noastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu