Este lesne de inteles ca in ziua de azi nu mai exista decat mituri si nu mitologie, legende si nu eroi. Mitologia greco - romana nu a fost un set de credinte dezvoltat cu rapiditate. Importanta anumitor zei a crescut si a altora a scazut odata cu inaintarea in timp. In veacurile de mult apuse existau de asemenea si mari diferente regionale. Unii zei erau venerati pana la fanatism intr-o anumita zona iar o alta zona erau considerati a fi nesemnificativi.
Din aceasta perspectiva este important sa intelegem faptul ca Grecia antica acoperea o arie mult mai intinsa decat Grecia Moderna. Lumea greaca, care in antichitate nu a format niciodata o unitate politica, ci a fost alcauita din numeroase cetati stat si din mici imperii cuprindea si partea de vest a Asiei mici care este Turcia de astazi, ca si insulele din Marea Egee, Sicilia si Sudul Italiei, colonizate in secolele opt - sapte inainte de Hristos de catre navigatorii si negustorii greci. Atunci cand lumea greaca s-a extins brusc in secolul al patrulea inainte de Hristos, in vastul imperiu macedonean creat de Alexandru cel Mare, cultura si mitologia greaca au devenit obiecte exrpotate cu scces. In Orientul Mijlociu si in zona Mediteranei zeii greci s-au contopit cu zeii locali iar mitologia greaca s-a imbogatit cu personaje orientale.
Romanii care au incorporat mai tarziu lumea greaca in imperiul urias al lor, si-au indreptat privirile spre civilizatia greaca, pe care o cunoasteau deja bine din coloniile din sudul Italiei, denumite Magna Graecia. Romanii bogati au inceput sa vorbeasca limba greaca si cu totii au adoptat mitologia greaca. Zeii antici romani si italieni (in antichitate italian insemna locuitor al peninsulei italice) au fost prin urmare identificati cu zeii greci asemanatori - aceeasi contopire care a avut loc in toata lumea mediteraneana.
Cei mai multi zei si-au pastrat numele romane, dar de exemplu Jupiter vechiul zeu roman al cerului si elementelor naturii a fost identificat cu zeul suprem grec Zeus, venus zeita romana a iubirii a fost identificata cu Afrodita si asa mai departe.
Miturile referitoare la zeii greci au fost si ele adaptate la zeii romani, in timp ce miturile si traditiile existente legate de ei au continuat sa se dezvolte. In acest mod mitologia a ramas o preocupare vie, modernizata si reinventata in viata cotidiana, ca si in operele pictorilor a sculptorilor ca si in cele a le poetilor sau ale scriitorilor.
Multumita acestor mari artisti mitologia a fost readusa la viata incepand cu perioada renasterii, cand crestinismul si-a pierdut suprematia asupra gandirii occidentale. Pictori mareti precum Raphael sau Michelangelo au cercetat vestigiile palatelor antice romane pastrate in pamant si au descoperit fresce de o frumusete inimaginabila, care le-au influentat operele. In bibliotecile manastirilor autorii au cercetat texte pana atunci secrete. manuscrisele originale nu erau intotdeauna in stare buna si aveau nevoie de o restaurare atenta.
Latina, limba anticilor romani, a supravietuit, in Evul Mediu, mai ales datorita faptului ca a fost limba oficiala bisericii, dar greaca antica a trebuit sa fie readusa la viata de umanisti, precum invatatul olandez Erasmus. Cei interesati de mitologie de la renastere incoace pot fi comparati cu niste oameni in varsta care incearca sa invete o limba straina din carti.
Mitologia nu le mai este prezentata in mod automat oamenilor moderni - ei o cunosc din lucrarile autorilor antici, retiparite cu grija, din picturile de pe vase, din fresce si din alte obiecte care s-au pastrat.
Uimitor - mitologia greaca a fost mi mult decat redescoperita si reconstruita, drept urmare, religia anticilor nu mai este practicata fiind inlocuita de religii monoteiste, nu a impiedicat generatiile de mai tarziu sa se inspire din miturile antice si sa creeze pe fundatiile acestea. Incepand cu poetul italian Dante Alighieri unul dintre primii reprezentanti ai renasterii, care in opera sa, Divina Comedie, a fost condus in infern de catre poetul roman Vergilius, foarte multi poeti , pictori, scritori si compozitori au fost inlfuentati de mitologia clasica.
Marea drama ateniana a lui Oedip, regele Tebei care si-a ucis tatal si s-a casatorit cu mama sa a devenit un model pentru numeroase scrieri pe aceeasi tema, de la Sigmund Freud, parintele psihanalizei - pana la dramaturgul Stephen Berkoff. De aici avem si asa zisa zicala “complexul lui Oedip”, care nu simbolizeaza altceva decat slabiciunea fiilor pentru mamele sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu