Colegi de apartament = cei mai buni prieteni?

Am auzit de multe ori ca persoane care se cunosc de mult timp si sunt buni prieteni s-au mutat impreuna si cu timpul au inceput sa se certe, oare este neaparat necesar sa fie si invers, sa devina colegi de apartament cei mai buni prieteni?

Dupa ce am stat ani intregi singura in camera si m-am bucurat de intimitate a venit si momentul in care am fost nevoita sa imi impart locuinta cu alte persoane, moment in care toata ecuatia a fost schimbata radical. Totusi impartirea unei locuinte nu inseamna neaparat si intimitate si apropiere, de cele mai multe ori nu sunt necesare decat reguli stabilite de comun acord si ceva intelegere; astfel incat sa nu fie depasite limitele bunului-simt si al intimitatii. Dar atunci cand persoana respectiva te considera cel mai bun prieten?? Atunci iti vezi in continuare de drum, nu pot spune ca sunt cea mai sociabila persoana pe care o poti intalni si nu de putine ori nu am simtit nevoia sa dau explicatii care nu erau necesare sau meritate (am ramas pe ideea ca singuri oameni carora le dau explicatii in aceasta viata sunt parinti mei, si pana si acolo am dubii).

De cele mai multe ori oamenii simt nevoia sa se descarce si sa aiba impresia ca macar cineva pe lumea asta este acolo cu tot sufletul si cu toata empatia de care este capabil, in acele momente asculta sau macar prefate ca asculti si apoi poti reveni linistit la gandurile tale.

Daca imparti apartamentul sau casa nu inseamna ca imparti si viata personala ci doar cheltuielile de baza, intimitatea ta ramane in continuare intimitatea ta si pentru celalalt nu ar trebui sa conteze daca iti atarni lenjeria de lustra sau daca esti in divort, daca esti vegetarian sau rocker, cat timp nu te apuci sa demolezi casa la 12 noaptea poti sa te declari multumit si sa isi vada fiecare de viata lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu