E prima oara cind Irina nu-mi deschide. O si vad parca in spatele usii, ezitind: sa-i deschid sau sa nu-i deschid (asta imi aminteste de ziua cind am surprins-o rupind petalele unei margarete ca sa afle daca o iubesc sau nu). Viseaza s-o cer de sotie. Eu nu visez decit sa facem dragoste. Nu merg cu gindul atit de departe ca ea. In fond, si Irina doreste acelasi lucru, dar altfel: vrea sa si-o traga cu lucru ei. E de inteles. Miine, daca se marita cu altul, si-o trage si cu el. Uitind, desigur, ca si-a tras-o cu mine! Acestea sint femeile. Daca nu mai vrea sa-mi deschida, treaba ei, ma duc la alta. La Crina, de exemplu, care a divortat. Mi-a spus-o chiar ea. De fapt, a vrut sa-mi sugereze ca-i libera, ca altadata. Ce vremuri! Nu ma facea sa astept niciodata la usa, cum mi se intimpla acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu