Cat de mult mi-a placut aceasta impresionanta poveste de iubire, dragostea mistica intre un student si o tanara indianca. Am trait alaturi de personajele principale primele intalniri, primele clipe de dragoste, despartirea si perioadele de dezamagire. Aceasta poveste m-a captivat, am trait farmecul primelor clipe de iubire si deznadejdea din sufletul personajelor in momentul in care parintii fetei decid sa ii desparta. Cata gingasie am gasit in proza lui Mircea Eliade, cat talent in felul de a zugravi prin cuvinte oameni, personaje, intamplari. Am fost impresionata de modul in care baiatul descrie frumusetea acestei tinere indience, chipul ei, culoarea maronie a pielii, gesturile sale tandre si ceea ce simte. Iubirea care ii leaga este izvorata din pura atractie, din simpatie, nu este nici o urma de interes material in aceasta idila.
Cand povestea se sfarseste, cei doi fiind despartiti fortat, lumea lor interioara se prabuseste. Ea plange incontinuu si are sufletul plin de suferinta, el calatoreste cu mintea ratacita si pastreaza in suflet amintirea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu