Nu mai este un secret ca Internetul a devenit o parte importanta a vietii noastre. Prin intermediul acestuia putem comunica facil si rapid cu persoane aflate in celalalt capat al lumii, iar posibilitatea de a-ti face noi prieteni parca niciodata nu a fost mai usoara. Adevarul este ca datorita Internetului distantele nu mai reprezinta un impediment, iar oamenii pot fi mai aproape unii de altii, comunicarea fiind ridicata la un nivel superior.
Cu totii comunicam virtual avand la dispozitie numeroase modalitati, fie ca este vorba de bloguri sau retele de socializare. Mai mult, acum putem sa fim conectati in permanenta prin intermediul telefonului mobil (nici telefonul nu mai este ca odinioara, in prezent fiind mai degraba o aplicatie a unui dispozitiv performant si multifunctional), punand la dispozitie informatii despre ce facem, unde suntem, cu cine, impartasim ganduri, sentimente, antipatii, ne facem prieteni noi, o sumedenie de prieteni, cu cat mai multi cu atat mai bine, afisam poze cu noi si cu cei dragi pentru a sublinia frumusetea neaosa sau pentru a mai arata si altora locurile pe care le-am vizitat. De departe cei mai multi prefera Facebook-ul pentru indeplinirea tuturor acestor activitati, fiind prietenos, usor de utilizat. Febra acestei retele de socializare ne-a cuprins si inca mai cuprinde tot mai multe persoane, ajungandu-se chiar pana la vorba aceea: “daca nu esti pe Facebook nu existi.” Astfel ca la oricare ceas din zi, iar unii chiar si din noapte, spunem “prezent!” Dam like-uri peste like-uri, comentam, vedem ce s-a mai intamplat prin lume, punem zeci de poze si ne holbam la alte zeci. Toate bune si frumoase daca suntem in deplina cunostinta de cauza. Facem ceea ce dorim, cum dorim, doar este o tara libera. Dar apare intrebarea: cand este prea mult? Vine un moment cand ar fi mai bine sa punem punct si sa fim mai rezervati? In ultimul timp am vazut foarte multi parinti care pun poze pe Facebook cu copiii lor. Si nu ar fi o problema daca ar fi vorba de cateva poze nevinovate, pentru ca in cele din urma este de inteles mandria fiecarui parinte vizavi de odorul sau. Dar situatia o ia putin razna, in opinia mea, cand contul d-nei “X” se confunda cu imagini ce surprind fiul sau fiica in ipostaze dintre cele mai nastrusnice, incepand cu Botezul si terminand cu prima zi de scoala. Pe langa faptul ca in lista de prieteni este posibil sa includem si persoane pe care nu le cunoastem, mai trebuie sa avem in vedere un aspect: Internetul nu uita, are o memorie incredibila, iar peste ani, cand copilul va creste si va fi Domnul Doctor, Presedinte sau pur si simplu un om obisnuit, s-ar putea sa fie pus intr-o situatie stanjenitoare, s-ar putea sa nu vrea ca o parte din universul sau personal, “prima baita” de exemplu, sa fie publica. In final sunt anumite situatii, amintiri, pe care dorim sa le pastram pentru noi, doar le numim elemente personale.
Desigur ca nu trebuie sa trecem nici in extrema cealalta spunand ca putem trai si fara retele de socalizare. Tehnologia avanseaza si a nu fi la curent cu schimbarile poate reprezenta un handicap. In cele din urma trebuie avut in vedere ca Internetul este ca o sabie cu doua taisuri si trebuie sa fim constienti de acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu