Ai avut vreodata momentul cand te loveste de departe si se face in
picaturi inima ta la talpile picioarelor in uimire si veneratie?
Dintr-o data ochii tai se simt prea mici pentru a vedea si urechile tale
prea surde pentru a auzi, pieptul tau prea mic pentru aceste sentimente
deoarece te-au umplut si au erupt pe panza alba.
Dintr-o data esti pierdut intr-o mare de lumini si te simti prea mic
si nesemnificativ inainte de acea inimaginabila frumusete pe care ti-o
puteai imagina [ Cum te pot compara? Ce remarca as putea face se
compara cu asta?]
Dar nu exista nicio durere in acest moment, doar pace. Nu sunt
lacrimi, doar ochi mari si buze abia intredeschise, si stii. Stii ca
acel moment a trecut si nu se va mai repeta. Dar harul nu va fii
niciodata uitat si acel sunet nu va fi niciodata pierdut.
Pentru ca iti amintesti. Tu esti martor la ceva care a fost atat de
obisnuit pentru tine si atat de unic pentru mine incat niciodata nu vei
uita. Unde ceilalti au vazut o a doua sansa, tu ai vazut imposibilul.
Si in acel moment ai stiut ce inseamna cu adevarat sa traiesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu