Eckhart Tolle si puterea prezentului

Probabil ca toate starile neplacute prin care trecem sunt manifestari ale fricii, independenta de un pericol iminent. Ma refer aici la stari precum anxietatea, disconfortul, ingrijorarea, incordarea etc. Aproape toti trecem prin ele foarte des, de unele poate ne izbim chiar zilnic. Frica asta psihologica este legata permanent de ceva ce s-ar putea intampla, nu de ceva care se intampla in clipa respectiva. Anxietatea apare in momentul cand se formeaza prapastia intre eul de aici, de acum si mintea orientata spre viitor. “Puteti face fata oricand momentului prezent, dar nu puteti face fata unui lucru care este numai o proiectie a mintii – nu puteti face fata viitorului”.

Am vorbit datata trecuta despre identificarea cu mintea. Ei bine, cand acest lucru se intampla, viata este condusa de ego, care se simte in permanenta amenintat din cauza mecanismelor de aparare atat de elaborate.

    “Frica pare a avea multe cauze. Frica de a pierde, frica de sec, frica de a fi ranit s.a.m.d. Dar, in ultima instanta, orice frica inseamna frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals, moartea este mereu aproape. In aceasta stare de identificare cu mintea, frica de moarte influenteaza toate aspectele vietii dumneavoastra.”

Chiar si un lucru care pare absolut normal – nevoia conpulsiva de a avea dreptate intr-o discutie- este o consecinta a fricii de moarte. Cand are loc identificarea cu o pozitie mentala orice “greseala” este amenintatoare pentru sentimentul de identitate bazat pe o constructie mentala. Totul se clatina. Deci sinele fals nu poate si nu vrea sa greseasca.

    “Din clipa in care ati renuntat la identificarea cu mintea, pentru sentimentul dumneavoastra de identitate nu mai are nicio importanta daca aveti dreptate sau gresiti, asa ca nevoia compulsiva si profund inconstienta de a avea dreptate, care este o forma de violenta, nu va mai exista. Puteti afirma clar si limpede ce ganditi sau simtiti, fara ca in aceasta sa mai existe agresivitate sau nevoie de aparare.”

Asa se pot sfarsi toate jocurile de putere care strica deseori relatiile. In definitiv, ceea ce aperi e doar o identitate iluzorie.

Daca te identifici mereu cu propria minte devii prizonierul timpului.Oare nu traim cel mai mult prin memorie si anticipare? Aici e greseala, aici ar trebui lucrat, pentru ca se creeaza o preocupare constanta pentru trecut si viitor. Uitam sa pretuim momentul prezent si nu-i permitem sa existe. “Impulsul apare pentru ca trecutul va confera o identitate, iar viitorul detine promisiunea salvarii sau a implinirii intr-o forma sau alta. Amandoua sunt iluzii. “

Asadar, doar clipa de acum exista de fapt si nu a existat niciodata vreun timp in care viata sa nu fie ACUM. De aceea, prin trairea prezentului produce o schimbare de constiinta, “o trecere de la minte la Fiinta, de la timp la prezenta”.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu