In procesul de dezvoltare si creare a unui joc a luat nastere o noua meserie si anume designerul de jocuri video, el venind cu viziunea asupra jocului, si ocupandu-se de faza de pre-productie, fiind deseori asemanat cu un producator de filme.
Producatorul de jocuri trebuie sa controleze toate elementele de natura tehnica si artistica a jocurilor, dar sa detina si abilitati de scriere, pentru a descrie cat mai bine viziunea sa asupra a cum sa arate un anumit joc. Pana in 1970 o singura persoana se ocupa de programarea jocurilor video, cu tot ceea ce insemna ea, dupa aceasta perioada incep sa se separe functiile de proiectare si programare a jocurilor video. In vreme ce, jocurile au devenit o piata foarte atragatoare si consolele si computerele foarte cautate si meseria de producator de jocuri s-a dezvoltat. Din aceasta cauza, complexitatea jocurilor pe care o impunea piata de gen a cerut membrilor echipelor ce se ocupau cu acest lucru, separarea in doua parti distincte, o parte care sa se ocupe de programare si alta care sa se ocupe exclusiv de designul jocului. Designul unui joc porneste in mare parte de la o idee, o modificare a unui concept existent, de aceea creativitatea este o cerinta de baza pe care un aspirant la acest post trebuie sa o detina.
Designerul are de multe ori indatorirea de a propune jocul si conceptia acestuia, de a alcatui lista de caracteristici, seteaza povestea, stabileste un public tinta, ori se ocupa cu estimarile bugetului.
Desi, poate parea o meserie dificila, are si avantajele sale, deoarece proiectantul are avantajul de a juca primul jocurile de care se ocupa ori de a intra in posesie demo-urilor, ajutandu-l astfel sa urmareasca piata de joc.
Game designerul poate alege sa proiecteze un joc bazat pe tehnologie numai pentru a pune in evidenta partea de hardware, sau sa aleaga sa creeze un joc pentru a evidentia efectele vizuale impresionante realizate de catre artisti.
Aceasta meserie trebuie privita in special ca o disciplina, deoarece pune mare accent pe introducerea de jocuri in diverse stiinte pentru a le dezvolta pe acestea din urma.
Producatorul de jocuri trebuie sa controleze toate elementele de natura tehnica si artistica a jocurilor, dar sa detina si abilitati de scriere, pentru a descrie cat mai bine viziunea sa asupra a cum sa arate un anumit joc. Pana in 1970 o singura persoana se ocupa de programarea jocurilor video, cu tot ceea ce insemna ea, dupa aceasta perioada incep sa se separe functiile de proiectare si programare a jocurilor video. In vreme ce, jocurile au devenit o piata foarte atragatoare si consolele si computerele foarte cautate si meseria de producator de jocuri s-a dezvoltat. Din aceasta cauza, complexitatea jocurilor pe care o impunea piata de gen a cerut membrilor echipelor ce se ocupau cu acest lucru, separarea in doua parti distincte, o parte care sa se ocupe de programare si alta care sa se ocupe exclusiv de designul jocului. Designul unui joc porneste in mare parte de la o idee, o modificare a unui concept existent, de aceea creativitatea este o cerinta de baza pe care un aspirant la acest post trebuie sa o detina.
Designerul are de multe ori indatorirea de a propune jocul si conceptia acestuia, de a alcatui lista de caracteristici, seteaza povestea, stabileste un public tinta, ori se ocupa cu estimarile bugetului.
Desi, poate parea o meserie dificila, are si avantajele sale, deoarece proiectantul are avantajul de a juca primul jocurile de care se ocupa ori de a intra in posesie demo-urilor, ajutandu-l astfel sa urmareasca piata de joc.
Game designerul poate alege sa proiecteze un joc bazat pe tehnologie numai pentru a pune in evidenta partea de hardware, sau sa aleaga sa creeze un joc pentru a evidentia efectele vizuale impresionante realizate de catre artisti.
Aceasta meserie trebuie privita in special ca o disciplina, deoarece pune mare accent pe introducerea de jocuri in diverse stiinte pentru a le dezvolta pe acestea din urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu