Dialog cu un inger cu ochi albastri

- Buna. Ce faci, puiule?

- Sarut mana, doamna. Ma joc…

- Esti singur aici?

- Da, doamna, sunt singur. Cel putin pentru un moment.

- Cu cine locuiesti aici?

- Cu fratii mei, doamna.

- Iubesti?

- Da, doamna.

- Pe cine?

- Pe mama.

- Unde este ea acum?

- La Doamne-Doamne. Mi-a spus bunica mai demult ca mami s-a dus acolo pentru a avea grija de noi si pentru a ne ajuta sa ne cumparam o casa adevarata.

- Ai ce manca, puiule?

- Nu prea, doamna. De obicei toti mancam paine cu branza. Mai sunt unele zile in care ne aduc vecinii niste carne. In rest, aceeasi mancare in fiecare zi.

- Spune-mi, dragule, ce-ti doresti tu cel mai mult?

- Imi doresc ca lumea sa fie mai buna, sa nu ne mai certe pe mine si pe fratii mei. Imi doresc ca nici ei sa nu ne mai certe, sa se injure sau chiar sa se loveasca. Vreau sa vad mai multe zambete pe chipul fiecaruia.

- Ai idee de ce oamenii sunt asa tristi?

- Nu, nu gasesc niciun motiv. De obicei sunt tristi cei care chiar au de toate, care stau intr-o casa adevarata, care mananca exact ce isi doresc si care nu au nicio grija atunci cand vine vorba de ziua urmatoare. Aceia sunt oamenii cei mai tristi.

- Stiu ce spui…

- Si mai e ceva, doamna. Tot timpul sunt singuri, nu-i vezi cu nimeni, nu povestesc cu nimeni. Se plimba dintr-un capat intr-altul al lumii singuri, fara pic de iubire in suflet. Nu le pasa ca isi irosesc timpul, nu le pasa daca ranesc oamenii, tot ce vor este sa castige. Ce nu inteleg ei este ca, de fapt, pierd.

- Cand ai plans ultima data, ingeras?

- Aseara, doamna. Am vazut-o pe bunica trista si am intrebat-o ce are. Bineinteles ca nu mi-a spus, ci doar m-a sarutat bland pe frunte. Apoi am observat ca nu mai are medicamente, s-au terminat. Ma gandesc ca nu mai are nici bani sa-si cumpere. Suntem atat de saraci!

- Te deranjeaza ca nu esti ca restul copiilor de varsta ta?

- Uneori da. Mi-as dori sa o pot ajuta pe bunica, sa fie si ea mai fericita, sa se bucure de ultimii ei ani din viata. In rest, sunt multumit de viata pe care o am. Port  in suflet atata iubire incat as putea zbura pana la mama pentru a-i duce un ghiocel. Mama iubea ghioceii, spunea ca sunt simbolul renasterii si al unui nou inceput.

- Ce crezi tu sunt ingerii?

- Sunt cele mai bune suflete, innobilate de sentimente pure, unice, sincere. Sunt suflete care ori au plecat prea repede de printre noi, ori s-au nascut in Rai, aripile lor mirosind a fericire. Ingerii sunt pentru noi luminita de la capatul tunelului, sunt cei care ne indruma. Sau cel putin incearca…

- Esti un inger, micutule

- Doamna, sunt doar un copil care iubeste. Noi vedem altfel lucrurile cand suntem mici, probabil din asta suntem asemanati cu ingerii. Cand incepem sa gandim mai limpede, ne ,,transformam” in oameni. Nu sunt un inger, sunt un copil care incearca sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca.

- Te iubesc, puiule!
- Si eu va iubesc, doamna. Va rog sa o salutati pe mama si sa-i spune-ti ca fii sai o iubesc ingereste.